"Daca este artist, de ce se gandeste la bani?" || Assamblage - Noii industriasi, creativii - Vol 2
Noii industriași, creativii - Volumul 2. PostModernism Museum Publishing House, 2017.
Text - David Sandu, Sandra Cristu
Dacă este artist, de ce se gândește la bani?
Latura militantă a artei se manifestă atât la artiștii independenți, cât și la creativii care devin antreprenori. Arta și actul creativ sunt, mai mult ca oricând, vehicolul de comunicare pentru ideile în schimbare, pentru mesajele adresate unei lumi aflate în intercomunicare și conexiune.
Misiunea socială inițială a design-ului se extinde asupra artei, făcând mai puțin important apartenența actului creativ la o categorie estetică şi schimbând accentul pe mesaj şi conținut. Industria creativă, această invenție extraordinară, este de fapt decizia celor instruiți de a se exprima creativ și de a nu se opri cu mesajul lor la granița dintre lume și propriul atelier. Ideea lui Leonardo despre lumea văzută ca prelungire a atelierului artistului devine mai prezentă ca oricând.
Arta a fost fals percepută de-a lungul timpului în afară lumii concrete, în afară pieței și a banilor. În realitate, epoca de înflorire a artelor, Renașterea, a fost cea care a alocat cele mai importante bugete artiștilor și proiectelor creative.
"Dacă este artist, de ce se gândește la bani?" este întrebarea reflex-recurentă din repertoriul tradițional de clasificare a lumii. Prețul în bani plătit pentru artă validează ideile artiștilor, ca într-o formă de metabolizare în care e nevoie de cheltuirea unei energii pentru asimilarea hranei.
Pasul următor, adică trecerea la antreprenoriat creativ, apare firesc atunci când realizezi potențialul ideii de echipă și modificările incredibile pe care le poate aduce în jur. O nouă specie de business care are în vedere o perspectiva colectivă, asociativă și cu siguranță utopică pentru toți conservatorii care cred în bunele vechi obiceiuri. David Sandu, autor de bijuterie contemporană și fondator Assamblage
Numele meu e X i și sunt autor de bijuterie contemporană
Bijuteria contemporană se clădeşte întotdeauna pe un concept şi a devenit un instrument de comunicare vizuală, educaţie emoţională, un instrument de observare, analiză, dialog vizual şi relaţionare socială. Este mediul prin care autorul are puterea de a comunica emoţie, trăire, semnificaţie, o poveste.
Bijuteria îşi pierde pe zi ce trece statutul de podoabă, de accesoriu, căpătând o viaţă proprie şi purtând un puternic mesaj. Obiectul şi povestea lui devin, astfel, organic înlănţuite. Atunci când, din orice motiv, povestea nu mai apare, obiectul pare mutilat şi stingher.
În bijuteria de artă, sunt importante mai degrabă spontaneitatea creaţiei, neobişnuitul sau forţa de evocare, decât materialele sau meşteşugul, tocmai pentru că graniţele s-au extins, iar autorii au devenit interesaţi de materiale precum hârtia, lâna sau plasticul, de banale obiecte reciclate, găsite pe malul marii sau în podul bunicilor.
Crearea bijuteriilor de artă e fluidă, iar haosul trebuie lăsat să îşi urmeze cursul: unele zile sunt excelente, îţi ies toţi paşii şi toate operaţiunile delicate şi dificile, iar altele devin imposibile; totul îţi scapă din mâna, piesele se strică şi trebuie să o iei de la capăt.
În zilele mai proaste alegi să schiţezi idei noi sau să construieşti pe cele vechi, să te inspiri sau să studiezi tehnici sau istoria bijuteriei. Nu e suficient să fii creativ, ci este esenţial să acumulezi un bagaj tehnic puternic în domeniu. Cultura tehnică te ajută, în primul rând, să îţi exprimi coerent şi pe deplin ideile şi să găseşti soluţiile cele mai potrivite pentru o piesă.
Trebuie să îi dai fiecărei piese libertatea de a-şi alege propriul drum în evoluţia spre obiectul final.
Totuşi, procesul creativ nu e lipsit de metodă: totul porneşte de la temă sau concept, urmate de o etapă de documentare, la finalul căreia ştii deja formele şi materialele. Urmează schiţele, stabilirea celor mai potrivite tehnici şi ordinea operaţiilor. Pe durata execuţiei, obiectul poate suferi modificări de dimensiuni, de formă, de finisaj, datorate unor simplificări intenţionate în execuţie sau unor accidente.
Când creezi bijuterii vrei să poată fi purtate, chiar dacă nu sunt convenţionale. Iei în considerare corpul uman şi încerci să le faci comode, dar acest lucru nu înseamnă să faci compromisuri legate de dimensiuni sau materiale, ci să găseşti soluţii care să avantajeze design-ul şi conceptul. Înveţi că e important să lucrezi la ceea ce îţi place, pentru că întotdeauna va fi cineva care să îţi împărtăşească viziunea.
Indiferent cât de îndrăzneţe ar fi ideile, trebuie să ai curajul şi încrederea că există un public calibrat să le asculte.
Antreprenoriatul în bijuteria contemporană
Din păcate, în România, piaţa de design este încă mică. Inexistentă până acum câţiva ani, începe totuşi să se dezvolte cu paşi mici. Să fii antreprenor în industriile creative în România e destul de greu. Înveţi să faci sacrificii şi să te adaptezi, ca să reuşeşti să mergi mai departe.
Cel mai mare risc e faptul că nu există un venit constant şi că nu e o meserie cu rezultate rapide. Nu primeşti promovări sau bonusuri de Crăciun, concediile nu sunt plătite, lucrezi în weekend şi chiar şi de sărbători, dacă e cazul.
La o prima vedere poate părea că tot ce trebuie e să te trezeşti dimineaţă şi să creezi, dar adevărul e că trebuie să le faci pe toate: de la aprovizionare, manufactură, expediere, vânzare, comunicare cu galerii şi clienţi, scriere de aplicaţii pentru diverse proiecte, împachetarea pieselor, organizarea de expoziţii, participarea la târguri, promovare, autorizaţii, hărţii, cursuri noi de dezvoltare.
Devii legat de telefon, de mail şi de trezorerie, ai coşmaruri că mâine este ziua de salarii când mintea îţi spune că abia le-ai plătit, eşti mereu îmbrăcat prezentabil şi incomod, întârzii veşnic să-ţi iei copilul de la grădiniţă (în cazurile in care nu-l uiţi de tot) şi . . . eşti despărţit de creion şi de planşetă până la un moment incert din viitor.
Ca antreprenor, eşti conştient că hârtiile, autorizaţiile, taxele, cifrele fac parte din meserie, dar asta nu înseamnă că te poţi obişnui cu ele. Sau că nu speri că interacţiunea ta cu statul, în afară de plata taxelor, să tindă spre zero.
Soluţii există şi destule lucruri care s-ar putea schimbă: de la birocraţie, la o implicare mai mare a galeriilor şi a presei de specialitate, la dezvoltarea şi coagularea unor comunităţi creative, pentru că se lucrează foarte bine în ateliere colective, unde creativii se pot ajută între ei. Suportul între colegii de breaslă e foarte important. Oraşele mari deja încep deja să adune comunităţi, dar nu rămâne decât să sperăm să înceapă să apară şi în oraşele mai mici.
Iar apoi mai e o latura pe care lumea încă nu o discerne: de ce costă mai mult ceea ce vindem noi, faţă de ce se găseşte prin magazine?
Poate e mult spus să amintim de o nevoie a educării publicului, dar o expunere mai largă ar atrage oamenii să se bucure mai mult de ce are de oferit bijuteria contemporană.
Modelarea gustului publicului şi înţelegerea proceselor prin care trece o bijuterie contemporană de la concept la produs finit ar fi posibile prin mărirea mijloacelor de promovare a designerilor de bijuterie de autor, prin înfiinţarea de magazine de bijuterie de autor sau a spaţiilor dedicate bijuteriei de autor în cadrul muzeelor de artă.
---
I.
X este un personaj colectiv, format din autorii de bijuterie contemporană Andreia Gabriela Popescu, Diana Pantea şi Arina Nitulescu. Materialul expus este produsul unui exerciţiu de amestecare a răspunsurilor fiecăruia la întrebări care tratează propriul parcurs în bijuteria contemporană, procesul creativ şi antreprenoriatul. Abordarea permite demonstrarea faptului că, deşi fiecare autor este unic în parcurs, stil şi îşi păstrează o puternică individualitate, obţinem totuşi un cadru comun, cu care fiecare antreprenor sau viitor antreprenor în industriile creative se poate identifica şi inspira.
Andreia Gabriela Popescu este designer şi profesor de bijuterie contemporană din 2011, iar parcursul ei este ieşit un pic din standard. După absolvirea ASE-ului (o alegere prudentă în perioada respectivă), a înfiinţat o firma de design vestimentar şi accesorii. După 3 ani ani, a trecut la designul şi creaţia de bijuterie contemporană, pentru că a simţit că aşa îşi poate exprima şi transmite mai departe gândurile, trăirile interioare şi bucuria creaţiei. Colecţiile ei ţin de inspiraţia de moment, iar bijuteriile sunt mici sculpturi la purtător, remarcându-se prin volume îndrăzneţe, asocieri neconvenţionale ale metalelor şi finisaje speciale ale suprafeţelor.
Diana Pantea a studiat arhitectură câţiva ani, dar a decis să întrerupă studiile pentru a caută ceva ce i se potrivea mai bine. Momentul de cotitură a venit odată cu crearea primei bijuterii din argint, care i s-a părut cel mai natural lucru posibil: fiecare pas explicat părea recapitularea unei lecţii învăţate demult. După absolvirea unui curs Assamblage, a decis să se înscrie la şcoală de bijuterie contemporană Alchimia din Florenţa. Apoi, a ales să se reîntoarcă în ţară şi are un mic studio în Sibiu. De la începutul drumului ei în lumea bijuteriei de autor a simţit că face parte dintr-o comunitate închegată, cu oameni care au ajutat-o să înceapă, să se regăsească şi să crească în lumea creativă.
Arina Nitulescu a început cu o deviere de drum, studiind matematică patru ani, revenind la traseu prin absolvirea Universităţii Ion Mincu, apoi a unui master de „Spaţiu sacru” şi un doctorat în istoria arhitecturii. Ajunsă într-un impas în carieră de cercetător şi restaurator de arhitectură, l-a descoperit pe David Sandu şi Assamblage. Alternează proiectarea de arhitectură cu execuţia bijuteriei de autor, fiecare proiect însemnând un moment de respiraţie pentru celălalt domeniu iar fiecare întoarcere, un nou început. Preferă temele care îi restricţionează drastic libertatea, pentru că o provoacă să caute abordări neobişnuite.
------
Alături de alte emergente de artă și design contemporan, bijuteria de autor s-a instituit ca artă distinctă încă de la începutul anilor '70 în mediul cultural vestic. În România însă, din cauza restricțiilor impuse de sistemul politic și ulterior din cauza ambiguității culturale a perioadei de tranziție, bijuteria contemporană începe să se contureze abia către începutul anilor 2000 prin activitatea designerului David Sandu. Assamblage Școala de Bijuterie Contemporană se constituia în anul 2010 ca un instrument foarte util și realist raportat la nevoile designului românesc. Devine în scurt timp un mecanism din ce în ce mai amplu și complex, în continuă transformare. Acest mecanism a generat o comunitate creativă foarte strânsă, care a început să se exprime și să participe la dezvoltarea domeniului. Prin intermediul Assamblage, bijuteria contemporană devine o opțiune viabila de studiu și carieră, adunând în cei 7 ani de activitate peste 450 absolvenți.
Assamblage – Asociația Națională a Autorilor și Designerilor de Bijuterie Contemporană a fost înființată în luna mai a anului 2015 în cadrul Romanian Design Week 2015, ca urmare a nevoii de structurare, promovare și susținere a comunității creative din ce în ce mai mari a designerilor de bijuterie contemporană din România. Deși este înființată relativ recent, colectivul de membri și parteneri ai asociației este format din designeri și antreprenori cu experiență îndelungată, atât în domeniul nou al bijuteriei contemporane, cât și în domenii conexe (arhitectură, arte vizuale, design de produs), care contribuie la integrarea firească a bijuteriei în rândul artelor contemporane.
O recunoaștere importantă în acest sens o constituie nominalizarea în cadrul Premiilor AFCN 2017 la secțiunea „Antreprenoriat Cultural.” Bilanțul anului 2016 adună peste 10 proiecte și expoziții naționale și internaționale, printre care un proiect finanțat de AFCN („O călătorie prin istoria și viitorul bijuteriei – ediția a II-a”, desfășurat în cadrul Muzeului de Artă Cluj-Napoca și MNIR – Muzeul Național de Istorie a României), precum și expoziții în cadrul London Fashion Week, Romanian Design Week, Milano Origin Passion & Beliefs, Joya Barcelona, BOZAR Bruxelles și Designblok – Prague Design and Fashion Week, care au implicat peste 50 designeri români de bijuterie contemporană.